Romii argintari – de la ajustarea adaptivă a secolului XX la integrarea progresivă din secolul XXI

Rezumat

În condițiile economiei actuale, moderne şi tehnologizate, marea majoritate a meşteşugurilor specifice populației de etnie romă nu îşi mai găsesc locul, acestea fiind asociate unor perioade istorice trecute. Dificultățile de comunicare, stereotipurile culturale şi prejudecățile majorității reprezintă inconveniente severe în procesul de integrare socială şi economică a romilor. La rândul lor, meşteşugurile romilor plătesc tribut acestor stereotipii negative. Tranziția la economia globalizată a facilitat şi permis concurența produselor realizate în manufacturi, pe scară largă, care au înlocuit o mare parte din obiectele şi produsele fabricate manual, artizanal, având un impact devastator asupra meşteşugurilor tradiționale rome. Aceste meşteşuguri sunt considerate de către romi ca fiind neaducătoare de venit constant şi satisfăcător, ei fiind tentați să abandoneze practicarea acestor meserii, chiar dacă reprezintă o parte din identitatea lor.

Argintarii, ca şi alte categorii de meşteşugari tradiționali, se confruntă cu dificultăți generate de adaptabilitatea utilizării produselor lor artizanale la nevoile economiei actuale. Aceştia conştientizează că realizarea ad-hoc a bijuteriilor artizanale în fața unui public potențial cumpărător are o contribuție semnificativă în atribuirea valorii economice a produsului final, căruia îi sporeşte valoarea de schimb economic şi cultural. Pe lângă ideea de unicitate a produselor, modalitatea de producție a obiectelor ar putea fi considerată plusvaloare ce marchează diferența dintre bijuteriile argintarilor realizate live şi cele produse în masă, de serie, disponibile pe scară largă în magazinele de profil.