Dificultăţi de acces la serviciile publice de sănătate în România

Rezumat

Accesul la serviciile de educaţie şi de sănătate este considerat un drept fundamental al individului, în toate ţările civilizate. În ciuda acestor drepturi statuate în conformitate cu principiile umane moderne, toate sistemele de sănătate şi educaţie europene au unele dificultăţi în acoperirea întregii populaţii cu servicii. În România, sărăcirea populaţiei ca şi disfuncţii ale sistemelor educaţional şi medical au generat o serie de forme de excluziune socială de la aceste servicii specifice ţărilor cu probleme de infrastructură şi populaţie cu un standard de viaţă scăzut. Articolul de faţă îşi propune o analiză a problemelor de acces ale populaţiei din România la sistemul medical public. Mă interesează care sunt factorii care limitează acest acces şi, prin urmare, şi identificarea populaţiei cu probleme de acces. Diagnozele sunt bazate pe analize secundare de date existente la acest moment, ca şi pe opinii ale specialiştilor români în politică sanitară. Prezint, de asemenea, date ale Eurobarometrului, colectate în 2002, pentru ţările Uniunii Europene şi candidate la Uniune, în ceea ce priveşte accesul la facilităţi sanitare, putând vedea unde se află România în context european, din acest punct de vedere.