Populația feminină: modernizare și adaptare

Rezumat

Există o preocupare generalizată pentru problematica populației feminine, dar cu nuanțe în funcție de contextele geografice, istorice, economice și mai ales culturale. Spațiul românesc este un astfel de context.
În prima parte a analizei de față, după ce se face o prezentare sumară prin date statistice a populației feminine din România, se precizează perspectiva de analiză. Se propun două perspective de analiză complementare: 1) perspectiva care transcende genul; 2) perspectiva particularizării, care admite existența unor particularități ale populației feminine, particularități care nu presupun ierarhizare, ci complementaritate secvențială între cele două genuri.
Odată precizate perspectivele de analiză, este evidențiată problematica modernizării și adaptării populației feminine din România, pe parcursul a trei perioade istorice (precomunism, comunism și post-comunism): caracteristici generale ale modernizării în fiecare dintre etape, coexistența modernității și a tradiționalismului, eșecuri și asimilări problematice ale modernității.
Analiza se încheie cu o prezentare a mulțumirii/nemulțumirii populației feminine din România față de propria viață, în general și secvențial, așa cum a rezultat din Diagnoza Calității vieții – 2006.