Cât de săraci sunt românii: abordări subiective şi consensuale

Rezumat

Există o lungă istorie a dezbaterilor din jurul măsurării consensuale şi subiective a sărăciei, asupra semnificaţiei măsurilor de acest tip. În articolul de faţă, caut să contribui la dezbaterea respectivă, aducând în prim plan câteva date culese în România între 1990 şi 2005. Mai întâi trec în revistă literatura existentă în domeniu, apoi prezint datele referitoare la România, în perspectivă longitudinală, dar şi comparată, când informaţia existentă mi-o permite. Argumentez, atât la nivel individual, cât şi agregat (folosind ţările drept unităţi de analiză) că există o legătură puternică între estimările realizate prin măsurile „obiective” ale sărăciei/bogăţiei şi cele subiective şi consensuale. Argumentez, de asemenea, pentru cazul României, că diferitele măsuri subiective pot fi explicate prin două tipuri inter-relaţionate de „satisfacţie”: cea cu averea acumulată şi cea cu acumularea prezentă. În principiu, sugerez că aceste măsuri consensuale şi subiective sunt interşanjabile, putând fi utilizate în analiză cu un înţeles similar, în funcţie de disponibilitatea lor în setul de date.