Probleme ale transformării scalelor de satisfacţie faţă de viaţă

Rezumat

Satisfacţia în viaţă, evaluare globală, cognitivă, a vieţii individului, este un indicator folosit frecvent în cercetările de calitatea vieţii. Acest construct este măsurat, de obicei, prin scale simple, care diferă în privinţa formulării întrebărilor sau a numărului categoriilor de răspuns. Dată fiind nevoia de comparaţie pe plan internaţional a nivelurilor bunăstării subiective, au fost iniţiate programe internaţionale de cercetare, implicând anchete conduse aproape simultan, pe baza aceleiaşi metodologii, dar ele sunt foarte costisitoare şi nu se pot desfăşura decât la intervale medii sau mari de timp. O alternativă o reprezintă omogenizarea datelor de sondaj obţinute din anchete diferite. Principalul impediment îl constituie însă lungimea diferită a scalelor, frecvent folosite fiind cele cu 3, 4, 5, 7 sau 11 categorii. De aici, nevoia de testare a unor proceduri de transformare a acestor scale. Lucrarea de faţă îşi propune să treacă în revistă fundamentele metodologice ale unui astfel de proces, insistând asupra semnificaţiei şi presupuselor erori ale atribuirii de scoruri categoriilor variabilelor ordinale. Este inclus un exerciţiu de transformare a unei scale ordinale cu cinci categorii folosite în programul Diagnoza calităţii vieţii organizat de ICCV, la o scală de pseudo-interval cu 11 categorii, foarte frecvent folosită în anchete internaţionale. Sunt prezentate mai multe strategii de translaţie, de la cele simple, precum transformarea liniară convenţională, până la cele mai sofisticate, precum estimarea pe baza frecvenţelor observate şi a presupunerilor în legătură cu forma distribuţiei, transformarea pe baza evaluărilor experţilor sau regresia cu scalare optimală. În încheiere, metodele sunt evaluate comparativ şi se fac recomandări pentru cercetători.