Migraţia de întoarcere a românilor din Italia. Studiu de caz în Vulturu, Vrancea

Rezumat

Migraţia românilor în Italia a cunoscut o serie de schimbări structurale, în ultimele două decenii. La început, românii au fost migranţi ilegali în căutarea unui loc de muncă în Italia, iar mai apoi au devenit migranţi cu statut legal, în special cu ocazia legalizărilor care au avut loc în Italia în anii 1998 şi 2002. Contextul economic şi politic global, precum şi caracteristicile sociodemografice individuale ale migranţilor au condus la experienţe diferite ale migranţilor în Italia. În ultimii ani putem remarca, în unele comunităţi, evidenţe ale procesului de revenire a migranţilor din Italia. Migraţia spre Italia a fost, de altfel, de la bun început plănuită ca temporară şi este de aşteptat ca, într-o anumită măsură, să rezulte şi mişcarea inversă, de restabilire în localitatea de origine. Cercetarea care stă la baza acestui articol urmăreşte să pună în evidenţă factorii care determină reîntoarcerea migranţilor din Italia în localitatea Vulturu, judeţul Vrancea. Transferurile sociale şi economice ale femeilor şi bărbaţilor sunt modelate diferit în acest context translocal. Reintegrarea românilor reveniţi în ţară se produce genizat, deoarece bărbaţii şi femeile care au lucrat în domenii diferite în Italia tind să aibă şanse diferite de reintegrare pe piaţa muncii, în regiunea de origine.